Volumul III acoperă cea mai dramatică perioadă a Ciprului până în 1974: lovitura de stat a junților și invazia turcă.

Schimbul de gărzi din noiembrie 1973, având în vedere nesiguranța politică, paranoia și fanaticismul regimului Ioannidis, a făcut inevitabilă calea spre tragedia loviturii de stat și, ulterior, a invaziei turcești.

Factorul american, așa cum era reprezentat atunci de secretarul de stat și consilierul pentru securitate națională Henry Kissinger, a colaborat subteran la realizarea invaziei turcești. Attila I și Attila II. Considera invazia turcă necesară pentru a crea fapte consumate, pe baza cărora s-ar baza o soluție de facto de separare geografică și ar întări prezența militară turcească în Cipru.

Kissinger considera că aceasta din urmă servea interesele strategice americane în Mediterana de Est. În acest context, a depus toate eforturile pentru a împiedica Grecia să reacționeze în Cipru, în special prin intervenția aviației grecești și a marinei grecești.

Preevenirea reacției grecești servea, de asemenea, ceea ce era pentru partea americană o primordiale până la a evita un conflict greco-turc direct, care ar putea duce la dezintegrarea flancului sud-estic al NATO.