Domnul, Deus, Tatăl nostru, Iahve, Elohim, Adonai, Isus sau Allah: toate par să aibă o „rudenie”. Acest lucru nu înseamnă că putem traduce una în alta, nici că se identifică, așa cum susțin cei care propun conceptul „religii abrahamice”. Este un fapt că doar trei religii se referă la revelații și ne încurajează să credem într-un Dumnezeu care se revelează singur în moduri diferite, în funcție de faptul că suntem evrei, creștini sau musulmani.

Philippe Borgeaud subliniază totuși un punct nevralgic: Pentru istoric sau pentru antropolog, islamul, creștinismul, iudaismul, budismul, animismul sau hinduismul nu există ca atare, la fel cum nu există nici zeii cu care asociem aceste religii. Așadar, religia nu este decât cuvintele, sentimentele și acțiunile celor care se proclamă susținători sau dușmani ai acesteia.

Pentru a înțelege această deviere fundamentală între bunul simț și observația științelor umaniste, este necesar să facem o comparație a credințelor. Autorul pune întrebarea: Mai putem manifesta necredință? Având ca centru întrebarea de mai sus, analizează sistemele de gândire despre religii și ne invită să examinăm din nou miturile și texte fundamentale care au contribuit la transformarea practicilor și credințelor strămoșești în „religii”.