Gânditorul are nevoie exact de aceeași lumină ca și pictorul. Trebuie să fie strălucitoare, să nu cadă direct asupra feței, să nu se reflecte orbitor și, ori de câte ori este posibil, să strălucească de sus în jos. O fragmentare, precum și o lucrare de micromecanică, trebuie să fie complet izolată de lumea înconjurătoare și să se finalizeze în sine, asemenea unui arici.

Fragmentul filosofic (Fragment) constituie o contribuție majoră a romanticilor timpurii din spațiul german, în special a lui Friedrich Schlegel și Novalis, la tipologia literaturii filosofice. Este de obicei vorba despre paragrafe mai mici sau mai mari cu observații despre artă, natură, poezie, roman, spirit, genialitate, filosofie, critică istorică și estetică, morală, logică, filologie, comunicare.

Acestea se caracterizează printr-o formulare densă, deși eliptică, resping calea bătută, descoperind legături aparent nesemnificative între domeniile vieții și artei, își înalță sau coboară brusc evaluările pentru persoane și lucruri, și folosesc adesea o ironie fină, uneori chiar și nu atât de fină. Pentru Schlegel, fragmentul este o parte a unui întreg care există undeva, dincolo de orizont, și se va revela, poate, la capătul unui drum infinit.

În această ediție sunt incluse cele trei colecții de fragmente ale lui Friedrich Schlegel, Fragmentele critice, Fragmente din revista Athenæum și Ideile.

Traducere, Notă introductivă: Spiros Dontas