Deși securitatea națională este o condiție necesară pentru dezvoltarea fiecărui stat și bunăstarea cetățenilor săi, aceasta este totuși supusă unei ploi de prejudecăți care au asociat-o aproape exclusiv cu restricționarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, conferindu-i un conținut negativ.

Un rol esențial în protejarea securității naționale a unui stat este jucat de Forțele Armate, care sunt de obicei folosite – din cauza consecințelor negative ale utilizării violenței armate – de către conducerea politică doar atunci când sunt amenințate interesele naționale vitale ale unui stat.

Folosirea, totuși, a violenței armate este legată de o multitudine de parametri, care permit examinarea acesteia din diverse perspective, conform fundalului teoretic al diferitelor domenii științifice. Scopul cărții este studiul interdisciplinar al utilizării și amenințării utilizării violenței armate prin prisma Relațiilor Internaționale, Strategiei, Științelor Militare, Dreptului Internațional și Securității Naționale.

Prin această abordare, se încearcă clarificarea relației dintre securitatea națională și conflictele armate, care până în prezent reprezintă o (necesară dar existentă) metodă de soluționare a disputelor în cadrul statelor și al actorilor non-statali, confirmând opinia lui Winston Churchill că: „Istoria rasei umane este războiul”.

În acest mod, literatura existentă legată de conflictele armate este îmbogățită – deoarece în această carte sunt prezentate principiile, categoriile, actorii, mijloacele, metodele și tacticile întâlnite în conflictele armate contemporane – și se realizează o analiză strategică a evenimentelor care au avut loc în Afganistan, Ucraina, Nagorno-Karabakh (Arțakh), Fâșia Gaza și în zona mai extinsă a Mării Roșii.

În același timp, se acoperă o lacună semnificativă în literatura greacă referitoare la Studiile de Securitate, subliniind importanța constantă a securității pentru care Thomas Hobbes a subliniat încă de la începutul secolului XVII că: „[…] fără securitate nu există loc pentru industrie [...] nu există arte, nu există literatură, nu există societate și cel mai rău dintre toate, există o frică continuă și un pericol de moarte violentă, viața omului este solitară, sărăcăcioasă, urâtă, bestială și scurtă”.