Începând cu începuturile anilor 1980, când studiul istoriei și teoriei teatrului a pătruns oficial -cu o întârziere semnificativă- în instituțiile universitare și în centrele de cercetare ale țării, cercetarea științifică în acest domeniu s-a dezvoltat într-un ritm foarte impresionant.
Prin urmare, condițiile au crescut pentru a valorifica rezultatele sale în compunerea unei istorii generale a teatrului neo-grecesc, în măsura în care se va avea în vedere materialul nou acumulat pentru proiectarea unei imagini de ansamblu. Prezenta lucrare are ca scop să deschidă calea către această direcție.
Ținând cont de mărturiile despre activitatea teatrală din comunitățile vorbitoare de greacă din estul Mediteranei, de la anii Ciclului Patimilor din Cipru și al Teatrului Cretan, până la mișcarea postmodernismului din Atena în ultimele decenii ale secolului XX, narațiunea urmărește să evidențieze cele mai importante curente care au dominat arta scenică de aici, pe o perioadă mai mare de jumătate de mileniu.
Și se îngrijește să cartografieze punctele de plecare și stațiile, continuitățile și rupturile, care au contribuit la formarea unei tradiții artistice locale solide. Scopul nu este doar de a înregistra cât mai multe personalități și evenimente care au participat la fermentația respectivă. Scopul este de a evidenția și de a analiza cele mai importante dintre acestea. Și mai ales de a interpreta și de a le plasa într-un context istoric cât mai larg posibil.
