Această nouă ediție compilată a poeziilor lui Argyrios Chionis de la Kichli include ediția cu titlul Vocea tăcerii. Poezii 1966-2000 (Athena 2006), care a fost coordonată de însuși poetul, precum și antologiile, În subsol (Athena 2004) și Tot ce descriu mă descrie. Poezie de cameră (Athena 2010), precum și o notă editorială.

„Dacă ar trebui să formulez în două cuvinte ce nou sau neobișnuit a adus Chionis în peisajul poetic contemporan, aș spune: variații pe aceeași temă. Îi place să abordeze o temă, să o răsucească dintr-o parte în alta, să se joace cu ea – da, să se joace; cine a spus că poezia trebuie să fie, neapărat, serioasă și lipsită de zâmbet? – să o așeze vertical, lateral, invers, până când să vadă câte fațete poate lua. Acolo cititorul se bucură de lățimea acestei imaginații.”

Alexis Politis, Citind poezie

CÂND OAMENII VOR DEVENI ȘOBOLANI
Va veni o zi în care oamenii vor fi respirat tot oxigenul, vor fi mâncat toate fructele pământului, vor fi văzut toată lumina. Atunci vor săpa gropi mari în pământ și vor construi orașe subterane. Acolo, târându-se și orbi, se vor naște și vor muri în mormântul lor. Această epocă va fi numită Epoca Omului Șobolan sau a Grivei Neajutorate.

Peisaje verbale, 1983

MEMOREZ PĂDURI, fenomene naturale, anotimpuri; rețin animale: păsări și pești și reptile, fiare și cetacee... Aici, unde zăbovesc, în această leagăn, ca o enciclopedie adun, în mine, întreaga lume care se stinge. Efort zadarnic, deoarece, parte și eu din această lume, împreună cu ea mă sting.

O, câtă muncă, muncă pierdută! Câte lemma, mesaje moarte!

În subsol, 2004

XI
Îmi e frică de inexistență, mama mea,
și nu știu de ce,
deoarece iubita mea, existența,
este aceea
care mereu mi-a rezervat
și cu siguranță îmi rezervă încă
cele mai dureroase surprize.

Tot ce descriu mă descrie, Poezie de cameră, 2010