Această studie examinează evoluțiile din domeniul Teatrului printr-un prisma reflexivă: prezintă concepte de bază și tendințe ale Științei Teatrului la nivel internațional și grec, revizuind discuțiile relevante și încercând să determine ce s-a realizat din ceea ce s-a căutat și ce mai rămâne de făcut. Printre altele, abordează în mod liber aspecte de bază ale teoriei, pedagogiei, sociologiei, antropologiei și istoriografiei teatrale la nivel internațional și grec (cu excepția Teatrului Antic, care este discutat doar în legătură cu recepția sa), cu referire specială la pionieratul postmodern. Contribuția sa principală constă în oferirea unei viziuni de ansamblu asupra realizărilor de cercetare în toate domeniile și zonele specifice, în special Teatrul Neohelenic. În cele din urmă, datorită bibliografiei sale bogate, studiul servește ca un ghid foarte util pentru oricine este interesat de Știința Teatrului.