Din strâmtorile Gravia - Ampliani, strâmtorile pelasgice - doryopice, cunoscute ca vechi pasaj micenian - doric, datorită zidurilor pelasgice puternice, numite pasaje istorice Gravia - Ampliani sau "51 de kilometri" de la Rezistența Națională, ca secțiune intermediară a marelui coridor micenian și doric, care conecta comunicațional, cursul superior al Kifisusului (valoarea superioară a Kifisusului) cu Golful Maliak (nord) și sud cu Golful Corint.
Toti vechile triburi grecești au trecut prin acest pasaj (geo)strategic și aproape toate incursiunile triburilor nordice din Europa și ale triburilor asiatice cunoscute, care, prin strâmtoarea vechii Oite unite cu Calidromul, ajungeau în valea superioară a Kifisusului, în intrarea nordică a Strâmtorilor Istorice, cu unii invadatori continuând spre sud, spre Delphi, vechea Amfisa până la Golful Corint sau urmând o cale de distrugere estică, paralelă cu cea a râului Kifisus, spre Beotia, Attica, până la Istmul Corintului (Peloponez).
Unii dintre acești invadatori au rămas, lăsându-și amprenta socială (microtoponimie, împrumuturi de cuvinte agricole și de creștere a animalelor etc.) în valea superioară și în regiunile montane ale acesteia.
Locuitorii comunităților dorice rămase, Boeum și Erineus din valea superioară după 535 d.Hr. au fost și ei nevoiți să plece din cauza incursiunilor frecvente către regiunile montane ale munților înconjurători (Parnassus, Gkionas, Oita, Calidromus) și alții spre regiuni învecinate sau spre zone mai îndepărtate ale peninsulei grecești.
Noile așezări care au fost create după plecarea lor în jurul Strâmtorilor Istorice Gravia - Ampliani, Barbena, Variani, Soniska, Chlomos, Kastelli, Panassari, Paliambela, Diploites (DiploPita), Ampliani (unele fiind înregistrate istoric pentru prima dată în această lucrare, altele rămânând poate încă necunoscute...), au rezistat însă în timp și în ocupația barbară a invadatorilor cuceritori de atunci.
