Mergând prin garderobă, zăresc o altă ușă. Baia. Are o oglindă uriașă (am menționat că am o slăbiciune pentru oglinzi?), un duș și un jacuzzi. Cât de perfect poate fi? Niciodată nu m-am așteptat să am o astfel de cameră. Casa din Santorini era mare, dar era o casă simplă, nu avea nimic special.

Încep să-mi aranjez lucrurile, marcându-mi teritoriul. În același timp, mă gândesc la modalități de a-mi convinge mama să mă lase să păstrez camera.

– Hai, mamă. Am desfăcut deja cutiile.

– E vina ta.

– O să fac treburile casei în fiecare zi.

– Nu.

– O să gătesc de trei ori pe săptămână.

– Nu.

– O să fac treburile casei în fiecare zi și o să gătesc de trei ori pe săptămână.

– Nu.

– Patru ori?

– Hmmm... lasă-mă să mă gândesc...

(Mă încurajez.)

– Nu.

– Hai, mamă, ce să faci tu cu această cameră la vârsta ta?

– Așa încerci să mă convingi?

Pare iritată și mă gândesc că va trebui să mut din nou toate lucrurile în subsolul casei. Ar fi trebuit să las ceva și pe insulă.