Guvernul Menderes, presat de opinia publică turcă, care fusese fanaticizată prin articolele presei turcești, și-a înăsprit poziția revendicând acum deschis Cipru. Într-o atmosferă de maximă exacerbare națională și fanatism, pe 29 august 1955 a început Conferința Trilaterală de la Londra privind problema Ciprului. Aceasta s-a încheiat pe 7 septembrie.

În ziua precedentă, a început pogromul mulțimii turce împotriva minorității grecești din Istanbul.

„Până la a 500-a aniversare a Căderii, Istanbulul nu trebuie să aibă niciun ‘grec locuitor’” dintr-un raport secret al Partidului Popular Radical din Turcia din 1946.

Scopul acestei lucrări este de a demonstra că pogromul mulțimii turce împotriva minorității grecești din Istanbul a fost rezultatul politicii generale a Turciei față de minoritățile care trăiau în țară, înainte de nașterea noului stat turc (1923), și, în același timp, a servit scopurile guvernului turc în problema Ciprului în această fază istorică.

Evenimentele din 1955 au fost planificate și organizate cu scopul ca Turcia să obțină beneficii în cadrul negocierilor în timpul Conferinței Trilaterală de la Londra privind problema Ciprului.