Dacă arborii ar putea vorbi despre poveștile oamenilor pe care le-au ascultat, sub umbra lor sau pe ramurile lor, atunci probabil că noi, oamenii, am fi mai înțelepți.

Totuși, deoarece arborii sunt cu siguranță mai înțelepți și mai bogați decât oamenii, ei ne oferă, prin aceste șaisprezece povești, această moștenire a lor precum și cunoașterea lor. O cunoaștere pur arhetipală, care are legătură cu modul în care experiențele și comportamentele noastre ne conduc, în cele din urmă, prin cele cinci simțuri ale noastre, către durere și către iubire.

Iar acum, depinde de fiecare dintre noi, individual, să decidem cum ne vom parcurge propriul drum în viață. Și dacă vreunul dintre noi se întreabă care ar putea fi acel drum, am putea pur și simplu să îmbrățișăm un copac drag, să ne lipim urechea de trunchiul său și să ascultăm toate acele lucruri mici, dar mari și importante, pe care copacul are să ni le dezvăluie.

Și cu cât mai mulți dintre noi îmbrățișăm un astfel de copac, cu atât mai aproape vom ajunge de ceea ce suntem cu adevărat și de ceea ce ne dorim mereu să trăim. Și atunci vom realiza că drumul iubirii și al dăruirii este calea pe care arborii au ales-o pentru a-i sluji pe oameni.

Îmi doresc ca, la un moment dat, fiecare dintre noi să ofere „lemnul trunchiului-corp” focului drumului spre unitate și evoluția conștiinței umane.