„Vede­me că progresul arte­lor și al tuturor celorlalte se face nu cu cei care rămân în or­do­nea stabilită, ci cu cei care corectează și îndrăznesc întotdeauna să schim­be ceva din cele care nu sunt bine” (Isocrate).

Ace­ste „cele care nu sunt bine” sunt descrise și criticate în această carte, un strigăt de furie și indignare pentru o societate indiferentă și ostilă față de cetățean, pe care îl consideră bun doar ca o ma­șină de pro­ducție și produs pentru exploatare.