Cititorul, citind acest roman, nu poate ghici unde îl va călăuzi...

În 1832 d.Hr., renumitul scriitor francez Lamartine, o personalitate emblematică, vizitează Acropolele din Atena și apoi pornește spre insula Afroditei, unde se desfășoară întâmplări nemaivăzute. Totuși, cu mulți ani înainte, în Cipru, sub ocupația turcească, poveștile cotidiene se împletesc cu evenimente zguduitoare. Răscoale ale țăranilor fără speranță, o țară strânsă de secetă care absoarbe sângele sufletelor nevinovate.

În acele vremuri nefaste, un aga puternic, cufundat în superstiții și vise, se află în dialog cu un preot înțelept al românilor și, la final, este convins să-l ungă pe fiul acestui umil levit kechagiu în Curtea sa. Numai că aga, la sfârșitul vieții sale, lasă o comandă uluitoare pentru ziua morții sale, în timp ce soarta pregătește pentru tânărul băiat de preot un joc mortal cu focul.

Însă, intriga devine captivantă când în scenă apar personaje deosebite. O țărancă greco-cipriotă ce viața o face cosmopolită, o turco-româncă ce se luptă cu rădăcinile sale necunoscute și un călugăr în rol de jumătate zeu. Narațiunile, având ca punct de plecare Cipru, se desfășoară la Paris, în Burgundia, în Mariupol, Ucraina, în Siria, în Alexandria, Egipt, în Africa de Sud.

Eroi și eroine care îmbină dorința de fericire personală cu setea de eliberare din lanțurile sclaviei.