Combinația dintre apelul tehnocrat la specializare și apelul populist la „popor” reprezintă acum axa centrală a competiției politice în democrațiile parlamentare.

Aceasta este o evoluție care se descrie și se înțelege prin termenul tehnopopulism – o nouă logică politică care vine să se suprapună asupra disputei tradiționale dintre dreapta și stânga.

Partide consacrate, mișcări politice, precum și alți actori politici adoptă și se adaptează acestei noi logici, care restrânge și mai mult calitatea democrației și îngustează orizontul posibilităților.

Prezentul volum reprezintă o contribuție inovatoare la înțelegerea schimbărilor care se petrec în democrațiile reprezentative moderne. Analizând și discutând o serie de exemple, în principal din scena politică europeană, se investighează într-un mod sistematic tehnopopulismul și consecințele sale, în timp ce se examinează și posibile direcții alternative, dincolo de logici simpliste și echilibrative.