O privire autentică și sinceră asupra maternității prin experiența fotografului și a prietenilor săi. Mult timp, maternitatea a fost considerată un tabu în lumea artei. Când mă gândesc la femeile pe care le admiram, acestea vorbeau deschis despre alegerea carierei lor în detrimentul familiei. Unele pot avea copii, dar niciodată nu și-au împărtășit nesiguranțele sau sacrificiile. Limitele de vârstă pentru premiile artiștilor sunt, de obicei, de 35 de ani sau mai mici. Dar, odată ce o femeie împlinește 30 de ani, este adesea considerată "bătrână" și ceasul ei biologic "ticăie". Anii pentru a alege între maternitate sau succes sunt puțini și se ciocnesc cu anii în care ambele pot avea loc, dar nimic nu este garantat. Când am realizat că eram însărcinată, nu aveam idee ce mă aștepta. Cât de dureros și cât de autentică este maternitatea comparativ cu imaginile pe care le aveam în minte din filme, fotografii, picturi ale bărbaților. Atunci eram o artistă în devenire, călătorind și participând la expoziții de artă și vernisaje. Acum sunt mama a două copii și lucrez cu timp împrumutat, sperând că anii pe care i-am pierdut în creșterea lor vor putea fi scriși în CV-ul meu fără vinovăție sau rușine. Această lucrare în evoluție, care va fi mereu o lucrare în evoluție, se referă la a deveni, a înțelege și a-ți aminti. Încercând să nu uit tot ceea ce părea atât de important, și în momentul în care crezi că știi totul, apare o nouă provocare. Cum poate ceva atât de universal precum maternitatea să fie atât de solitar? Cum se face că toți o trăim și nu există răspunsuri la toate aceste dificultăți? Ce se întâmplă cu corpurile noastre, hormonii noștri, gândurile noastre, prietenii noștri, iubirile noastre? Carierile noastre, casele noastre, vasele noastre, mașinile noastre de spălat, dorințele noastre sexuale? Ce s-a întâmplat cu libertatea noastră, dușurile noastre, orele noastre de somn? Îmi place să fiu mamă. Îmi plăcea de asemenea să fiu artistă.
Paginile: 224, Dimensiuni: 16.5x16.5cm
