Cu Evanghelia sa, Tolstoi exprimă propria sa viziune asupra creștinismului, eliberată de ceea ce consideră a fi adaosuri ulterioare ale unei ierarhii religioase care avea o legătură mică cu Învățătura lui Isus.

Cu Evanghelia, marele gânditor rus își face propria revoluție într-o epocă în care domnea întunericul, totalitarismul și disprețul absolut față de educație. Revoluția personală a lui Tolstoi nu are nicio legătură sau măsură de comparație cu alte revoluții, anterioare sau ulterioare epocii sale.

Revoluția sa, care era definită de exemplul său practic, se caracteriza prin non-violență și prin rezistență pașnică față de Stat și față de Violență. Nu căuta să schimbe lumea cu armele, ci cu cuvântul blând, rezistența pasivă și bunătatea.

Iubirea sa pentru Hristos, așa cum îl înțelegea el, l-a făcut să îmbrățișeze porunca „Să vă iubiți unii pe alții” și să o învețe cu toate puterile sale. Scopul său: reformarea poporului rus și, prin extensie, a popoarelor din lume, educarea lor, integrarea lor în societate și îndepărtarea lor de margine, sărăcie și abandon.