Conform lui Clark, elementele de bază ale Tao-ului și Zen-ului, care au o importanță decisivă atât în anarhism, cât și în ecologia socială, sunt:

Accentul pe un mod de existență natural, spontan și armonios, pentru desfășurarea căruia intervențiile externe și superioare nu sunt doar neesențiale, ci, dimpotrivă, funcționează ca obstacole și distorsiuni. Încrederea într-o ordine a lucrurilor naturale, spontane și polimorfe și armonizarea noastră cu aceasta, în locul intervenției dominante, arogante, egocentrice, utilitariste și speculative în orice manifestare a vieții umane și non-umane.

Perspectiva că salvarea noastră nu poate proveni din nicio autoritate sau salvator se află în propriile noastre mâini și trebuie să lucrăm temeinic pentru aceasta — așa cum spunea Hakuin, marele învățător Zen, „înafara noastră nu există Buddhi”. Și așa cum concluzionează autorul în textul Zen Anarhie „Așa că ieșiți afară, omorâți câțiva Buddhi și petreceți-vă ziua frumos!”.