Centrarea elenică a lui Fasiannos nu l-a împiedicat să fie un artist internațional. Dialectul său de scriere și narațiune, extrem de personal, reușește să împlinească nu doar fanteziile spectatorului grec, ci și ale oricărei persoane care poate comunica cu arta.

Îmi amintesc întotdeauna emoția intensă când, întorcându-mă de la Paris, m-am oprit să văd la Veneția Bienala și, desigur, pavilionul grecesc. Fusese trimis atunci de Ministerul Culturii Alekos Fasiannos. Priveam extaziat acele opere magice – femei leneșe cu rochii roșii întinse în camere cu faianță alb-negru, muște plutind, feronieră deschisă cu vedere la Acropolă și lumina strălucitoare a Atticii – am rămas fără cuvinte. M-am transformat magic în Grecia.

SOTIRIS SOROGKAS