Lucrarea lui Şanin despre comunitarism, cooperare, bunuri comune, critica evoluționismului, problemele de decolonizare, modernizare, dezvoltare/dezvoltare durabilă, economia informală și altele, constituie un punct de referință pe care abordările marxiste sau libertariene nu îl pot ignora.
Lucrarea lui Marx din perioada sa târzie încearcă să înțeleagă sistemul mondial care se naște din extinderea dominării capitaliste pe întreaga planetă; un sistem în care coexistă – în contradicție și/sau complementaritate – elemente ale formatiunilor sociale provenite din diferite traiectorii istorice, o mare varietate de moduri de producție. Cu alte cuvinte, interesul lui Marx târziu se îndreaptă către „regiunile capitalismului”.
Şanin, cu textul său despre economiile excentrice, face un pas suplimentar: Pornind de la teoria lui Tсagyanov despre societățile țărănești, își propune să studieze fenomene precum economia informală, autoangajarea și altele, în chiar cadrul metropolelor capitaliste.
Şanin contestă radical teoria progresului, definind acum cu mai multă claritate obiectul contestației sale: Progresul este denumit o ascensiune multiplă prin care inevitabilul, raționalul și bunul se identifică, iar toate societățile se îndreaptă de la heterogenitatea insuficiențelor și iraționalităților către adevăratul, raționalul și uniformul.
Socialismul, conform lui Şanin, a transmis un mesaj de comunitarism, care însă s-a degradat în colectivism de stat. Socialismul a căzut, deoarece s-a deshidratat în economie și știință; pentru că a pierdut conținutul său moral și umanitar și l-a înlocuit cu o ideologie a dezvoltării, cu creșterea indicatorilor economici și altor tipuri.
Din păcate, nu doar lucrarea lui Şanin, ci și discuția despre Marx târziu a rămas necunoscută timp de decenii întregi pentru publicul educat al stângii grecești. Cel puțin din anii 1980 încoace, comunitarismul, cooperarea, autogestiunea, dar și economia informală, autoangajarea, țăranii și lumea lor, au fost, în esență, în afara intereselor acesteia.
