Cartea studiază evoluția regimului Uniunii Sovietice de la boala și moartea lui Lenin (sfârșitul anului 1922 - ianuarie 1924) până la sfârșitul Marii Terori (1936-1938).

În centrul său se află studiul stalinismului ca un fenomen complex, generat în totalitate de lupta de clase în formarea socială sovietică. Prin urmare, accentul pus pe „cultul personalității în jurul lui Stalin” la cel de-al 20-lea Congres al PCUS este respins ca o abordare superficială și înșelătoare. În mod similar, este respinsă și abordarea conform căreia, anii 1930 au reprezentat realizarea de succes a construcției socialiste în URSS, chiar și în condiții obiective dificile.

Studiul nu se bazează doar pe cărțile istorice clasice din decadelor 1920 până în 1980, unele dintre ele existând de mult sau mai recent, traduse în greacă. Se extinde pe o mare parte a uriașei dezbateri despre URSS, în principal în spațiul anglosaxon, în ultimele patruzeci de ani sau chiar în același spațiu rus și post-sovietic, având în vedere că multe lucrări ale sale au fost deja traduse în engleză. Această dezbatere este, într-o mare măsură, necunoscută publicului grecesc.