Haralambos Roupas: ultimul „Mavroskoufis” din suita lui Aris Velouchiotis.

„Războiul l-a prins în clasa terminală. Apoi a venit la Atena și a intrat la Facultatea de Filosofie. Acolo a aderat la E.P.O.N. A început să lucreze atât pentru organizație, cât și pentru universitate. Mergea frecvent la Aigio. Războiul se intensifica și cei mai în vârstă îl cunoșteau bine datorită calificărilor pe care le avea.

Odihnă trece Aris, în ’44. A trecut cu bărci din cealaltă parte spre Peloponez. Toți erau pe cai și treceau cu bărcile. Organizația din Aigio l-a trimis pe Lampis să-l întâmpine. A doua zi Aris a cerut un om educat, un tânăr, iar organizația l-a ales pe acesta.”

„L-a reținut, a vorbit cu el, i-a spus: „vei rămâne aici în noaptea asta”. A doua zi i-a spus: „ascultă-mă, te-am ales fără să te cunosc și văd că ești cel pe care îl vreau. De acum ești criptograful meu și mavroskoufis”. Și i-a luat o căciulă neagră, i-a pus-o pe cap. „De azi lângă mine”. Așa a trăit tot timpul cu el. L-a iubit mult, era devorat de dragoste pentru Aris. Și Aris l-a iubit foarte mult. Pentru că era foarte bine pregătit intelectual. Și a putut să satisfacă dorințele pe care le avea Aris în scris. Și îl ținea mereu aproape.

Până când a venit Varviza. Apoi s-au risipit. Aris a plecat. Iar acesta s-a întors la universitate. Dar nu a predat armamentul său.”