Numim "Așezările României" colecția de drept feudal elaborată de un autor necunoscut în Morenul franсeze între anii 1333 și 1346. Această colecție prezintă un interes semnificativ, deoarece este singura care a fost întocmită în România, pe un teritoriu ex-bizantin.

Reflectă într-o anumită măsură întâlnirea feudalismului occidental, care s-a stabilit pe un teritoriu bizantin după a IV-a Cruciade, cu regimul social, juridic și politic al Imperiului Bizantin. Aparține, prin urmare, familiei colecțiilor de drept care au fost elaborate în zone cucerite, unde feudalismul nu s-a dezvoltat organic, ci s-a construit pe un regim preexistent.

Așezările României s-au răspândit pe larg dincolo de limitele locului lor de naștere și au fost aplicate în multe zone ale României, fiind în principal integrate în regimul colonial venețian la sfârșitul secolului al XIV-lea, iar se pare că au supraviețuit până în secolul al XVIII-lea. Problema dezvoltării dreptului moren, a răspândirii și supraviețuirii sale, prin intermediul Așezărilor, se încadrează în contextul larg al relațiilor dintre trei societăți, fiecare cu structurile, instituțiile și mentalitățile sale specifice: Bizanț, Occidentul feudal și Veneția au coexistat timp de mulți ani pe teritoriile României.

Studiul istoric al Așezărilor României, condițiile care le-au generat, sursele cu care sunt legate și, în final, etapele formării colecției până la forma sa finală, au contribuit la înțelegerea naturii lor, reflectând viața socială, juridică și politică a Morenului franсez.

Ca ocolecție de drept feudal, Așezările nu reflectă în totalitate dreptul care a fost în vigoare în Morenul franсez din secolul al XIV-lea. Totuși, ne ajută să înțelegem natura feudalismului în diferite zone ale României.

David Zakopiy (Anvers 1928-2018) a fost un istoric al Evului Mediu și al istoriei economice sociale a Orientului latin și bizantin. Provine dintr-o familie evreiască polono-rusă, care în 1942 a fugit din Belgia în Elveția, scăpând de persecuțiile naziste. În 1947, s-a emigrat împreună cu familia în Palestina, unde din 1949 a studiat la Universitatea Evreiască din Ierusalim.

Și-a specializat studiile la Sorbona, la Paris, în societatea agrară a imperiului bizantin târziu și în Grecia secolului al XIV-lea, sub îndrumarea renumitului bizantinolog Paul Lemerle. Între 1958 și 1996 a predat la Universitatea din Ierusalim, iar ca profesor invitat a predat la universitățile din Berkeley, California, Pennsylvania, Princeton și Universitatea din Venezia.

Este considerat unul dintre cei mai de seamă studii ai economiei și relațiilor comerciale din Mediterana de Est și a contribuit la înțelegerea imperiului bizantin ca forță centrală în cadrul geografic social și economic mai larg. De asemenea, a studiat Cipru medieval și relațiile comerciale ale insulei cu Bizanț, Genova, Veneția și Pisa.

Cartea sa "Feudalismul în Grecia medievală" a fost premiată în 1973 la Paris cu premiul Gustave Schlumberger al Academiei Inscripțiilor și Literaturii.