«Însă sărbătoarea a ajuns la sfârșit. Pleacă recunoscător și cu smerenie. Cedează locul altora. Trebuie să se nască și alții, exact așa cum te-ai născut și tu, iar după ce se nasc, trebuie să dobândească o bucată de pământ, case și toate cele necesare pentru a putea trăi. Ce s-ar întâmpla dacă cei care au venit primii nu ar pleca? De ce ești lacom? De ce ești nesătul? De ce încarci lumea noastră?
– Bine, dar vreau să am cu mine copiii și soția mea.
– De ce, îți aparțin lor? Nu celui care ți i-a dat? Celui care te-a creat și pe tine? Nu este inevitabil să te desparți de ceva ce nu-ți aparține? Să-l cedezi celui superior?
– De ce m-a adus în lume în acești termeni?
– Dacă nu-ți place, pleacă! Nu are nevoie de spectatori nemulțumiți. Vrea pe cei care sărbătoresc împreună cu el, dansează, aplaudă cu căldură, merg alături de voința lui și cântă imnurile sfintei sărbători».
În lumea de astăzi, unde libertatea este adesea confundată cu consumul, alegerile nelimitate și ascensiunea socială, Epictet vine să ne reamintească că libertatea începe atunci când încetăm să fim sclavii dorințelor și fricilor noastre. Lucrarea reprezintă, în esență, un apel către cititor pentru autocunoaștere și eliberare spirituală de lanțurile egoismului.
