În prezenta studiu, se examinează noțiunea, formele și consecințele abaterilor permise în tranziția de la sistemul de transcriere și ipoteci la sistemul funcțional al cadastrului. Studiul pornește de la prezentarea diferitelor metode de măsurare de-a lungul anilor și în diverse locații din Grecia, precum și utilizarea titlurilor de proprietate anterioare pentru identificarea, delimitarea și reprezentarea proprietăților în noile diagrame topografice care sunt întocmite actualmente de inginerii topografi, dar și adaptarea și armonizarea datelor obținute din acestea (titluri de proprietate vechi) în sistemele moderne de măsurare ale cadastrului național.
Axul central al studiului este analiza cauzelor abaterilor, cum ar fi erorile înregistrării datelor, documentele inexacte sau incomplete, inconsecvențele între informațiile fiscale și cadastrale, formele pe care le pot lua acestea, incertitudinile geometrice care apar ca urmare, precum și absența stabilirii și implementării unei legislații unitare în țară cu privire la această problemă atât în etapa de cadastrare, cât și în regimul funcțional al cadastrului. De asemenea, se analizează noțiunea de abatere în legătură și cu legi externe cadastrului, urbanistice, forestiere și fiscale, având însă întotdeauna ca punct central proprietatea.
În final, studiul analizează procesele de corectare și actualizare a datelor înregistrate în baza cadastrului funcțional, atunci când abaterile depășesc limitele acceptabile sau invers. În ansamblu, scopul acestei contribuții este de a oferi o imagine de ansamblu cuprinzătoare a gestionării abaterilor și a problemelor practice care apar în aplicarea Cadastrului Național în Grecia astăzi, în absența unei reglementări legislative unitare a subiectului și a reținerilor și ezitărilor ulterioare în jurul acestei direcții.
