Politica de protecție a consumatorilor este influențată direct de dreptul primar și secundar al UE. Este acceptat în mod general că aplicarea dreptului UE a fost legată în principal de mișcarea transfrontalieră a lucrătorilor, transferul transfrontalier de bunuri, furnizarea de servicii, libera circulație a capitalurilor și plăților, pentru crearea unei piețe interne eficiente. Crearea pieței interne a evoluat prin aplicarea eficientă a libertăților Uniunii și s-a bazat, într-o primă fază, pe principiul egalității de tratament, conform căruia situațiile transfrontaliere trebuie tratate de statele membre într-un mod similar cu situațiile interne. Principiul egalității de tratament a fost ulterior îmbogățit de necesitatea statelor membre de a nu adopta măsuri care, deși aplicate în mod neutru, împiedică aplicarea eficientă a libertăților Uniunii și accesul pe piață.

Legătura dintre dreptul UE și mișcarea transfrontalieră a fost motivul pentru care statele membre puteau menține reglementări diferite în situații strict interne; cu toate acestea, astfel era posibilă plasarea unor cetățeni într-o poziție mai puțin favorabilă comparativ cu cetățenii altor state membre. Procesul de armonizare a situațiilor interne este legat de deciziile Curții UE, care interpretează acte legislative ale UE și contribuie la protecția consumatorului, jurisprudență ce trebuie avută în vedere de instanțele naționale când soluționează litigii în care consumatorul este una dintre părțile contractului.

Această contribuție științifică se inspiră din problemele juridice apărute în dreptul european (UE) al contractelor de consum, o zonă politică de interes special, deoarece combină acte legislative de armonizare completă și minimă. Problema științifică a acestei contribuții se referă la influența legislației UE și jurisprudenței CJUE asupra statelor membre și asupra judecătorului național, studiind arsenalul juridic pus la dispoziția judecătorului național în soluționarea litigiilor și formarea raționamentului său judiciar conform criteriilor și direcțiilor interpretative rezultate din legislația UE și deciziile CJUE.

Primul capitol al contribuției analizează evoluția politicii de protecție a consumatorilor, contribuția Cartei Drepturilor Fundamentale la această politică și protecția consumatorilor ca motiv primordial de interes public. Al doilea capitol tratează probleme legate de clauze abuzive în contracte încheiate între comercianți și consumatori, reguli privind garanțiile comerciale și drepturile consumatorilor în diferite tipuri de contracte. Al treilea capitol analizează mecanismele de protecție a consumatorilor împotriva practicilor comerciale neloiale ale întreprinderilor. În final, sunt formulate concluzii pentru a răspunde problemei științifice propuse.