Epitafios – Romiosini, Ritsos – Theodorakis. Poezie muzicalizată, în special cântată, care a devenit patrimoniul poporului; cântece iubite, cântate și care continuă să fie cântate de generații de ascultători. Două opere cu o recunoaștere incontestabilă și o traiectorie artistică independentă, care numără decenii de prezență și continuă să dialogheze cu prezentul. Acestea sunt muzicalizările care reflectă în cel mai reprezentativ mod parcursul cântecului poetic–politic al anilor ’60 în Grecia.

Cartea de față luminează parcursul receptării acestor opere printr-o analiză complexă a noului produs artistic rezultat din întâlnirea muzicii cu poezia: cântecul, care nu este doar o creație literară, ci și un fenomen sociologic, cultural și economic.

Printr-o cercetare îndelungată în arhiva compozitorului, în ziarele epocii, în studii și documente audio, sunt scoase la iveală elemente inedite și sunt reexaminate cu o perspectivă nouă documente cunoscute. Astfel, sunt dezvăluite toate aspectele marii rupturi culturale care a marcat cântecul popular de artă.

Studiul realizat de Evangelia Skarsouli se concentrează pe:

• Procesul de muzicalizare a operei Epitafios și Romiosini.
• Structura și caracteristicile muzicale ale cântecelor.
• Rolul interpreților, al recitării și al concertului popular.
• Cadrul ideologic și cultural al anilor ’60.
• Reacțiile, conflictele și criticile care au însoțit publicarea și difuzarea operelor.

O ediție care evidențiază contribuția cântecului popular de artă la formarea identității grecești moderne, oferind în același timp cititorului materiale noi și abordări inedite.