Din prezentarea de pe coperta din spate:

Samuel Butler (1835-1902) a fost un scriitor, filozof și traducător englez al poemelor homerice, care a trăit în epoca victoriană. A fost o personalitate polivalentă și un spirit neliniștit într-o epocă de tranziție a schimbărilor sociale, economice și culturale de anvergură mondială, care au avut loc în timpul Revoluției Industriale și au pus bazele sistemului tehnologic actual, ce domină la scară globală. Butler a pus cu o extraordinară clarviziune, într-o epocă timpurie, problema relației dintre om și mașină, fără a împărtăși optimismul necondiționat privind promisiunile dezvoltării tehnologice într-un secol în care au avut loc cele mai multe inovații tehnologice, și a formulat din timp reflecții care astăzi reprezintă un teren comun referitor la „a cincea revoluție tehnologică” în curs de desfășurare, care promite integrarea omului, naturii și tehnologiei și crearea supraomului.

Întrebarea centrală pe care o ridică Butler este care este diferența dintre om și mașină și, prin urmare, care va fi relația lor viitoare, date fiind evoluția continuă a tehnologiei și dependența tot mai mare a omului de aceasta. Vor trece multe decenii până când întrebările avansate pentru epoca sa, precum și neliniștile timpurii exprimate de Butler, vor deveni obiectul unei analize sistematice realizate de gânditori de frunte ai secolului al XX-lea, precum Lewis Mumford și Jacques Ellul – dar și de Spiridon Kyriazopoulos, al nostru –, și de activiști cu o angajare explicită împotriva sistemului industrial-tehnologic, precum Ted Kaczynski.

Gândirea lui Butler, însă, își păstrează până în prezent prospețimea în forma sa originală, fiind exact ceea ce constituie discuția actuală despre viitorul pe care ni-l rezervă civilizația tehnologică modernă și temerile puternice care se manifestă în epoca noastră privind instaurarea unei distopii tehnologice; o discuție în centrul căreia se află întrebarea vitală: Ce este, până la urmă, omul? Sau, pentru a o formula altfel, din perspectiva unei epoci materialiste a nihilismului generalizat care a comis deja „moartea lui Dumnezeu”: în ce se deosebește omul de mașină?

Fragmente reprezentative:

„Zi după zi, totuși, mașinile cuceresc teren în raport cu noi. Zi după zi ne subjugăm tot mai mult acestora. Tot mai mulți oameni se leagă zilnic de ele ca sclavi pentru a le întreține, tot mai mulți oameni își dedică zilnic toate forțele dezvoltării vieții mecanice. Deznodământul întregii situații este pur și simplu o chestiune de timp, însă faptul că acest timp va veni când mașinile vor domina cu adevărat lumea și locuitorii săi este ceva ce niciun om cu adevărat înțelept nu poate pune sub semnul întrebării nici pentru o clipă.“

„[...] voi repeta că nu mă tem de nicio mașină existentă; ceea ce mă tem este viteza extraordinară cu care ele se transformă în ceva foarte diferit de ceea ce sunt astăzi. Nici o categorie de ființe în nicio epocă trecută nu s-a dezvoltat atât de rapid. Nu ar trebui să urmărim această evoluție cu vigilență și să o controlăm cât mai mult putem încă să o controlăm? Și nu este necesar în acest scop să distrugem cele mai avansate dintre mașinile folosite astăzi, deși este acceptat că acestea sunt singurele inofensive;“