Protecția drepturilor economice și sociale, ca drepturi ale omului garantate de constituții și mijloace internaționale / regionale, a suferit o lovitură considerabilă în ultimii ani ai crizei din Europa. În acest context, Carta Socială Europeană, fratele tratat al Convenției Europene pentru Drepturile Omului în cadrul Consiliului Europei, a început recent să apară la nivel juridic și politic pan-european ca punct de referință pentru abordarea multor provocări ale „problemei sociale” a vremurilor noastre.

În special, prin recunoașterea tot mai mare a potențialului reînnoit pentru impunerea internă a drepturilor economice și sociale între diferitele jurisdicții, Carta Socială Europeană, așa cum este interpretată de organismul de supraveghere, Comisia Europeană pentru Drepturile Sociale, a oferit un nou impuls pentru reexaminare. Principalul dezavantaj al Tratatului a fost inechitatea și imposibilitatea de a-l executa de către instanțele naționale.

În lumina acestor evoluții, această carte oferă o analiză sistematică, exhaustivă și – într-o anumită măsură – comparativă a poziției și impactului Cartei Sociale Europene și ale declarațiilor Comisiei Europene pentru Drepturile Sociale la nivel național, în legătură cu anumite convenții ale părților (Franța, Grecia, Italia, Țările de Jos și Spania), cu o accentuare deosebită pe impunerea jusdictivală a Tratatului atât de către instanțele naționale superioare, cât și de cele inferioare.

Așadar, studiul a formulat mai multe concluzii relevante cu privire la dinamica Cartei Sociale Europene pentru protecția eficientă a drepturilor economice și sociale la nivel național, în lumina procesului de revitalizare a acesteia la sfârșitul anilor 1990 și a interesului reînnoit pentru invocarea și impunerea sa în arena judiciară.