„Ciclul Anual” al lui Rudolf Steiner reprezintă o serie importantă de prelegeri despre relaţia omului cu timpul şi Pământul.

În cele cinci prelegeri susţinute la Dornach în octombrie 1923, cu câteva luni înainte de înfiinţarea Societăţii de Antroposofie, Steiner ţese un peisaj profund iniţiatic: timpul nu mai este ceva neutru, ci un organisc viu. Sărbătorile nu mai sunt simple ceremonii exterioare, ci repere ale unei călătorii spirituale.

Omul este chemat să devină participant şi purtător al acestui ritm, întruchipând curajul său moral şi libertatea sa spirituală. Pe măsură ce natura se transformă, la fel se întâmplă şi cu sufletul. Steiner vorbeşte despre înţelepciunea verii, curajul toamnei, tăcerea iernii şi pocăinţa primăverii – nu ca simboluri, ci ca adevărate revelaţii sufleteşti care pot conduce către o nouă conexiune cu A fi.

Cititorii care au îndrăgit „Jurnalul Sufletului” vor descoperi aici cele mai profunde rădăcini ale sale: substratul spiritual pe care au fost construite mantramurile interioare ale fiecărei reflecţii săptămânale.