În carte este înregistrată și analizată contribuția clerului și a bisericii în general, în luptele pentru libertate ale națiunii grecești și ale Greciei împotriva latinizilor - francilor - occidentali, pe tot parcursul unei perioade de aproximativ șase secole înainte de 1821.

Mai exact, de la secolul al XIII-lea până în secolul al XVIII-lea, începând cu anul 1204, când „a căzut” Constantinopolul în mâinile cruciaților și cu puțin timp mai devreme, în 1191, când Ciprul a fost ocupat de englezii lui Richard I Inimă de Leu și francezii, moment în care creștinii ortodocși, conduși de un călugăr ortodox, s-au revoltat împotriva lor.

Până în 1819, când a avut loc revolta creștinilor ortodocși din Lefkada, conduși de preoți împotriva stăpânitorilor englezi, este studiată, prezentată și interpretată participarea bisericii, rolul și contribuția clerului elenismului, în patruzeci și una (41) de revolte, răscoale și alte mișcări împotriva latinizilor - occidentali.

Au acționat? Au reacționat? Care a fost atitudinea lor?