"Cunoaște-te pe tine însuți" era inscripția de pe frontonul templului din Delphi. Dar cine este acest "sine" pe care trebuie să-l cunoaștem? Sunt oare defectele, darurile? Nu, nu doar acestea trebuie să le cunoaștem. "Cunoașterea de sine" înseamnă să cunoaștem diferitele corpuri din care este compus omul (corpul fizic, eteric, astral, mental, cauzal, buddhic și atmic) și nevoile acestor corpuri variate... Dacă misticii antichității au insistat atât de mult asupra necesității de a ne cunoaște pe noi înșine, este pentru că această cunoaștere deschide cele mai mari posibilități de dezvoltare, progres, succes. Atâta timp cât nu cunoaștem nevoile Sinelui nostru superior, dăm totul corpului fizic care este supraîncărcat, în timp ce sufletul și spiritul rămân flămânde și însetate și se sufocă și mor. "Cunoaște-te pe tine însuți"... Toată știința, toată înțelepciunea este acolo: în a ne cunoaște pe noi înșine, în a ne redescoperi, unirea Sinelui inferior cu Sinele superior. Simbolul misticului care a reușit să se întâlnească pe sine este șarpele care își mușcă coada (ouroborosul). Șarpele reprezintă o linie dreaptă sau una frântă, iar linia este totuși limitată. Șarpele care își mușcă coada devine un cerc, iar cercul este infinitul, nelimitatul, este eternitatea. Omul care a reușit să realizeze simbolul cercului intră într-o lume unde nu mai există limite, unde nu mai există nicio separare între sus și jos, pentru că toate puterile, bogățiile și virtuțile pe care adevăratul Sine le posedă sunt difuzate în sinele mic. Mic și mare sunt acum unite și omul devine o divinitate."