…Insula a început încet să se îndepărteze de țărm, desenând cercuri line pe apele Thermaikos-ului. Încărcată cu umbre, amintiri și fantome care adormeau printre sălciile sărate.

Amiralul Votsis la cârmă încerca să o regleze să nu se agațe de apele puține de la Paliomana, Tsitsanis stând pe scaunul său de nuiele cânta la bouzouki „ești mândria inimii mele, Tesalonic frumos și dulce,” Theodor dansa cu pasiune, fără bastoane, pășind puternic pe ambele picioare.

Și bătrâna, ah bătrâna Vilika, cu o ramură de busuioc la ureche, îl privea în ochi zâmbind în sfârșit și bătând din palme…