Noul roman de Thomas Pynchon

Milwaukee 1932, Marea Depresiune în plină desfășurare, abrogarea Prohibiției aproape de realizare, Al Capone în penitenciarul federal, afacerea de investigații private mutându-se de la relațiile muncă-management la cele mai domestice. Hicks McTaggart, fost spargător de greve transformat în detectiv particular, crede că și-a găsit siguranța locului de muncă până când este trimis într-un caz care ar trebui să fie de rutină, localizarea și aducerea înapoi a moștenitoarei unei averi din industria brânzeturilor din Wisconsin, care a hotărât să plece în căutare.

Înainte să-și dea seama, este luat cu forța pe un vapor transoceanic, ajungând în cele din urmă în Ungaria, unde nu există țărm, o limbă de pe o altă planetă și suficientă patiserie pentru a hrăni un polițist până la pensionare – și, desigur, nici urmă de moștenitoarea fugăriță pe care trebuie să o prindă. Când Hicks o ajunge din urmă, se va găsi prins și de naziști, agenți sovietici, contraspioni britanici, muzicieni swing, practicanți ai paranormalului, motocicliști dezlănțuiți și problemele care vin odată cu fiecare dintre ei, niciunul dintre acestea nefiindu-i lui Hicks calificat, ca să nu mai vorbim de plătit, să le gestioneze.

Încercuit de o istorie pe care nu o înțelege și din care nu vede cum să iasă, singurul aspect pozitiv pentru Hicks este că este zorii erei Big Band și, întâmplător, este un dansator destul de bun. Dacă acest lucru va fi suficient ca să-l ajute să se întoarcă cumva cu Lindy-hop înapoi la Milwaukee și în lumea normală, care poate nu mai există, este o altă întrebare.