Cultura de automatizare adusă de inteligența artificială este, în cele din urmă, o cultură a dezpecializării, o cultură anti-criticilor, pentru oameni critici care trebuie să consume fără să înțeleagă cum să producă. În mare măsură, este viziunea supremă a disciplinării surselor valorii – a noastră înșine – exact cum a fost pentru titanii industriei acum un secol, o industrializare a pasivității și conformității.

Din prefața autorului pentru ediția a doua a cărții în limba greacă

Ludismul nu constituie doar o opoziție față de noile mașini și tehnologii, ci un ansamblu de direcții politice concrete cu conținut pozitiv. Inspirându-se din luptele muncitorilor la locul de muncă, ludismul pune accent pe autonomie: libertatea comportamentului muncitorilor, capacitatea lor de a stabili regulile, apoi și îmbunătățirea condițiilor de muncă. Pentru luddiști în special, noile mașini reprezentau o amenințare directă, astfel că ludismul aduce o abordare critică față de tehnologie, acordând o atenție deosebită relației dintre tehnologie și procesul muncii și condițiile de lucru. Cu alte cuvinte, nu vede tehnologia ca fiind neutră, ci ca un câmp de luptă. Ludismul respinge producția pentru producție: Critică „eficiența” ca scop final deoarece alte valori sunt puse în joc în muncă. Ludismul se poate generaliza: Nu reprezintă o atitudine morală individuală, ci un ansamblu de practici ce pot fi multiplicate și construite prin acțiune colectivă. În cele din urmă, ludismul este conflictual: Se îndreaptă împotriva relațiilor sociale capitaliste existente, care pot fi încheiate doar prin luptă, nu prin parametri precum reformele guvernamentale, supraproducția tot mai mare a bunurilor sau o economie mai bine planificată.

Cum influențează tehnologia munca și lucrătorii? Introducerea inovațiilor tehnologice în producție și metodele de lucru este un proces obiectiv progresist, ce oferă posibilitatea de muncă mai puțină și mai puțin obositoare, împingând astfel potențial către un „comunism al luxului”? Sau este oare o practică tehnică neutră, a cărei amprentă depinde exclusiv de modul de utilizare a tehnologiei respective?

Gavin Müller revine la mișcarea istorică a luddiștilor pentru a reconstrui curentul subteran al unei istorii a luptelor muncitorești împotriva consolidării relațiilor de putere în spațiile de muncă prin intermediul inovației tehnologice. Astfel luminează ludismul reprimat al mișcărilor cotidiene de rezistență față de mecanizare, automatizare și cibernetizare, care răsună până în zilele noastre, încurajându-ne să ne confruntăm cu reorganizarea timpului de muncă și a timpului liber, să frânăm exploatarea în creștere, să revendicăm din nou cunoașterea și controlul asupra produsului și condițiilor muncii noastre; cu alte cuvinte, să „spargem mașinile”.