Ce ați spune de o călătorie, o călătorie aparte, care după ce se încheie ne va lăsa o senzație de plenitudine nemaivăzută? Pentru a vă oferi o mică degustare, vă informăm că vom zbura atât de sus încât vom ajunge... acolo unde plutesc basmele (și sunt multe basme care ne-au fost servite de-a lungul timpului) alături de speranțe, cu direcția spre trecutul îndepărtat.

Aceasta va fi punctul nostru de plecare, iar destinația finală prezentul, pentru a contura, având ca sprijin Capitalul lui Marx, drumul anevoios care ne-a condus la această cotidianitate, la aceste condiții pe care le trăim astăzi ca societate.

Toate basmele încep cu „A fost odată ca niciodată...”, dar să nu vă lăsați păcăliți, aici nu ne vom limita la o povestioară mică care se va încheia cu „Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”. În povestirea noastră totul începe din originile istoriei și parcurgând-o până azi se încheie cu „Și au trăit ei bine, iar noi ceilalți tot mai rău”, cu o notă necesară: lupta nu se termină până când arbitru nu fluieră, iar în basmul nostru cel care va fluiera în cele din urmă este poporul.