O fațetă neexplorată până acum a istoriei migrației grecești transoceane de la începutul sec. XX sunt noile funcții economice dezvoltate în orașele-port din statul grec, care s-au interconectat direct cu Statele Unite ale Americii și au gestionat organizarea mobilității migratorii până în perioada interbelică.
Studiul de față se concentrează asupra acestor „porți ale migrației” și a economiei lor. Protagoniste sunt portul din Patra, compania „Austro-Americană”, biroul „G. Morphy și fiul, Krobb & Stevens” și celelalte agenții de migrație de pe strada Sfântului Andrei, lumea comercială și muncitorească din zona litoralului, consulatul american, migranții-greci și orientali consumatori, cercurile ilegale de trafic de migranți, excursiile organizate ale asociațiilor greco-americane din perioada interbelică și „războiul porturilor”. Economia migrației din Patra se intersectează cu activitățile marilor noduri de transport mediteraneene și occidental-europene și ale porturilor mai mici din Peloponez, precum Kalamata, Gytheio și Katakolo; se leagă în principal de politicile naționale de migrație, capitalul naval grec și interesele concurențiale ale Pireului.
La porți, migrația transatlantică are loc ca o mobilitate mediatizată, o afacere economică profitabilă și în același timp fragilă, cu caracter internațional și un impact transformator la nivel local.
