În zilele noastre, instituția căsătoriei este zdruncinată. Calitatea slabă a vieții între cuplurile căsătorite, numărul tot mai mare de divorțuri, căsătoriile centrate pe copii, relațiile alienate sau convenționale au sădit sămânța îndoielii și fac ca tinerii să ezite în fața perspectivei unei căsătorii. Ca alternativă este prezentată conviețuirea, care adesea reprezintă o treaptă, o repetiție generală înainte de căsătorie. Pe de altă parte, conviețuirea prenuptială nu implică neapărat o căsătorie de succes. Problema însă nu este să alegi între conviețuire și căsătorie sau să substitui unul cu celălalt, ci să vezi cu ce atitudine intri în oricare dintre cele două.

Dorința de familie, care include creșterea copiilor în sânul ei, presupune reînnoirea instituției căsătoriei pentru a intra într-un cadru mai larg. Cei doi parteneri sunt chemați să lase deoparte comportamentele pe care le-au văzut la părinții lor și care erau sufocante. În paralel, este necesar să redefinească contractul căsătoriei și să îl adapteze după propriile măsuri: să lase spațiu sufletesc și timp personal partenerului, să adopte roluri mai flexibile, să cultive dezvoltarea personală, să simtă intimitate, dar să nu fie complet dependenți.