PSIHIATRU: Deci, cum pot să te ajut?
EU: Cred că am o ușoară depresie.
Să intru în detalii?
„De ce ne este atât de greu să fim sinceri cu sentimentele noastre? Poate pentru că viața ne epuizează atât de mult, încât nu avem timp să le împărtășim? Simțeam o dorință irezistibilă de a descoperi și alți oameni care simt la fel ca mine. Așa că am decis, în loc să-i caut în zadar, să devin eu persoana pe care ar putea să o caute – să ridic mâna sus și să strig ‘aici sunt’ cu speranța că cineva mă va vedea, se va recunoaște în mine și va veni spre mine, ca să găsim unul în celălalt alinare în existența noastră.”
