PSIHIATRU: Ei bine, cum te pot ajuta?
EU: Cred că am o depresie ușoară.
Să intru în detalii?
„De ce ne este atât de greu să fim sinceri cu sentimentele noastre? Oare pentru că viața ne epuizează atât de mult, încât nu avem timp să le împărtășim? Simțeam o dorință irezistibilă de a descoperi și alți oameni care simțeau la fel ca mine. Așa că am decis ca, în loc să-i caut în zadar, să devin eu persoana pe care ar putea-o căuta – să-mi ridic mâna sus și să strig «sunt aici», cu speranța că cineva mă va vedea, se va regăsi în mine și se va apropia de mine, astfel încât să găsim unul în existența celuilalt o mângâiere.”