«900 de mii de râuri vorbesc limba pelasgă»

Trilogia examinează ipoteza că mii de nume hidrografice din întreaga lume ascund rădăcini comune care duc la o formă lingvistică foarte veche, pregreacă, numită „pelasgă”. Autorul adună un material extins din râuri, lacuri și toponime și încearcă să arate că tiparele fonetice și lingvistice recurente nu sunt întâmplătoare, ci reprezintă rămășițe ale unei prezențe lingvistice străvechi.

În toate cărțile este urmată o metodologie de cercetare care combină lingvistica, toponimologia, analiza comparativă și sursele istorice. Participarea unui consilier științific întărește caracterul tehnic al studiului, în timp ce prezentarea este organizată într-un mod care construiește de la general la specific: exemple globale, corelații fonetice și concluzii privind posibilele trasee culturale din preistorie.

Nucleul general al trilogiei este ideea că numele corpurilor de apă păstrează urme lingvistice anterioare națiunilor și limbilor actuale. Autorul susține că aceste urme indică o răspândire largă a limbii pelasge sau pregrecești, care a lăsat amprente de la Europa până în Asia și mai departe. În ciuda caracterului ipotetic al unor concluzii, lucrul funcționează ca o mare încercare unitară de a interpreta toponimia globală printr-o linie comună proto-lingvistică.