«900 de mii de râuri vorbesc limba pelasgă»

Trilogia examinează ipoteza că mii de nume hidrografice din întreaga lume ascund rădăcini comune care indică o formă lingvistică foarte antică, preelena, numită „pelasgă”. Autorul adună materiale extinse din râuri, lacuri și toponimie și încearcă să arate că modelele fonetice și lingvistice repetitive nu sunt întâmplătoare, ci reprezintă vestigii ale unei prezențe lingvistice străvechi.

În toate cărțile, se urmează o metodologie de cercetare care combină lingvistica, toponimologia, analiza comparativă și sursele istorice. Participarea unui consultant științific întărește caracterul tehnic al studiului, în timp ce prezentarea este organizată în așa fel încât să construiască de la general la specific: exemple globale, corelații de sunete și concluzii privind posibile căi culturale din preistorie.

Nucleul central al trilogiei este ideea că numele corpurilor de apă păstrează urme lingvistice care preced națiunile și limbile actuale. Autorul susține că aceste urme indică o răspândire largă a limbii pelasge sau preelene, care a lăsat amprente din Europa până în Asia și mai departe. În ciuda caracterului ipotetic al unor concluzii, lucrarea funcționează ca o încercare mare și unitară de a interpreta toponimia globală printr-o linie protolingvistică comună.