«900 de mii de râuri vorbesc limba pelasgă»

Trilogia examinează ipoteza că mii de denumiri hidrografice din întreaga lume ascund rădăcini comune care trimit la o formă lingvistică foarte veche, preelena, numită „pelasgă”. Autorul adună materiale extinse din râuri, lacuri și toponime și încearcă să arate că tiparele fonetice și modele lingvistice repetate nu sunt întâmplătoare, ci reprezintă vestigii ale unei prezențe lingvistice străvechi.

În toate cărțile se urmează o metodologie de cercetare care combină lingvistica, toponimologia, analiza comparativă și sursele istorice. Participarea unui consilier științific întărește caracterul tehnic al studiului, iar prezentarea este organizată în mod progresiv, de la general la specific: exemple globale, corelații fonetice și concluzii privind posibilele trasee culturale din preistorie.

Nucleul central al trilogiei este ideea că denumirile corpurilor de apă păstrează urme lingvistice care preced națiunile și limbile de astăzi. Autorul susține că aceste urme indică o răspândire largă a limbii pelasge sau preelene, care a lăsat amprente din Europa până în Asia și dincolo. În ciuda caracterului ipotetic al unor concluzii, lucrarea funcționează ca o mare încercare unificată de a interpreta toponimia globală printr-un fir lingvistic primar comun.