Discuția despre postmodernitate și postmodernism este o discuție neterminată - exact așa cum modernitatea și modernismul au rămas, conform multor gânditori, în mod programatic neterminate.

Concentrarea noastră în această carte se referă la corelațiile, uneori convergențele, estetice și politice în postmodernitate în mai multe domenii majore ale dezbaterii filosofice precum, printre altele, etica, istoricitatea, diferența, alteritatea, reprezentarea, subiectul.

Referințele noastre principale sunt Jean-François Lyotard și Jean Baudrillard, alături de filosofi postmoderni mai puțin cunoscuți în România, precum Gianni Vattimo și Michel Maffesoli. În ceea ce privește evaluarea critică a postmodernului, vocile principale sunt Fredric Jameson, Terry Eagleton și David Harvey.

La nivel de cercetare de teren, sunt înregistrate și comentate practicile estetice și politice de la sfârșitul secolului XX și începutul secolului XXI, care ar putea fi încadrate în cadrul, oricum vag și fluid, al postmodernismului.

În cele din urmă, întrebarea care revine constant este formulată astfel: stabilește postmodernul o nouă relație particulară între estetică și politică prin noile sensuri pe care le conferă fiecăruia dintre acestea? Sau rămâne un simplu reciclaj al relativismului care bântuie filosofia aproape de la începuturile ei?