Urmând firul tutunului, pe măsură ce se desfășoară prin adâncurile timpului în țări și continente, ajungem în Kavala din 1838 și 1853, ani reper care au contribuit ca tutunul să transforme orașul dintr-o localitate neînsemnată a provinciei otomane într-un important port de export al Balcanilor.

Tot urmând firul tutunului, pătrundem în clădirile primăriei orașului și căutăm istoria din spatele zidurilor lor: Care a fost puternica companie ungaro-evreiască de comerț cu tutun din spatele lor, care, prin forme și nume succesive, a dominat timp de jumătate de secol portul de export al orașului? Care au fost familiile și oamenii din spatele companiei? Și de ce evreii dominau comerțul cu tutun la nivel paneuropean?

Pe măsură ce firul tutunului traversează epoci de pace și războaie timp de peste o sută optzeci de ani până în prezent, îl urmărim prin literatura greacă și străină, presa greacă și străină, relatări ale protagoniștilor, fotografii și tablouri, coordonând Kavala cu evenimentele internaționale. Ne întristează când constatăm incapacitatea lui de a sincroniza cuceririle femeilor lucrătoare în tutun din Grecia cu cele ale colegelor lor europene, ne fascinează pe măsură ce desfășoară poveștile paralele ale orașelor și țărilor din lume care au împărtășit cu Kavala așteptări și lupte comune, prosperitate și bogăție, dar și greutăți și dezamăgiri, destinul adus orașului de tutun.

În Kavala de astăzi, epopeea tutunului și mirosul său dulce-amar, care o învăluia în întregime, este acum un trecut. Trăiește doar în amintirea orașului și solicită onoarea cuvenită.