Se observă frecvent că supervizații psihanalitici omit să menționeze prezența fizică a pacienților lor atunci când discută cu supervizorul lor. Chiar mai impresionant este că majoritatea dintre noi, atunci când suntem întrebați despre rolul Prezenței în viața noastră, fie vorbim cu o oarecare jenă, fie nu avem nimic esențial de spus, lucru care nu se întâmplă atunci când subiectul este Absența, despre care observațiile noastre sunt întotdeauna mai clare.

În eseu se analizează Prezența atât în procesul psihanalitic, cât și în viața noastră, se examinează diversele forme și nuanțe ale acesteia, motivele jenei pe care o provoacă, dar și relația sa cu Reprezentarea, Viziunea și Fantoma. Conform definiției sale, „Prezența este constant prezentă, dinamică, activă, colorează realitatea și joacă cu aceasta.”