Port dialoguri cu texte care trăiesc din mirosul adolescenței ucise, dau formă unor anxietăți copleșitoare, evidențiază greșeli umane.

Parcurses și dezmembrez involuntar respirația lor, răscolesc hărți estompate, fragmente de memorie, imagini din călătorii în America de Sud împrăștiate dezordonat.

Cu Peru ca aliat și prieten loial, împărtășesc aventura scrisului, așa că las jos creionul și îl chem:… Hai Peru? Începutul plimbării, al pauzei, al descărcării, dar și al posibilă evoluție a aluatului evenimentelor.

Iluminez evenimentele prin prisma dragostei platonice? Percepție greșită? O posibilă iluzie optică? Anthimos, Meliti și în depărtare Jazmin. Dimensiunile lor pâlpâie în întuneric ca farurile furtunii într-o maree de sentimente.

Scrisul în fierbere, lava lunii! Dragoste - Moarte! Extremitățile vieții! Cum pot încapea două tăceri într-o singură palmă?