O carte pentru tineri cu gândire critică și bătrâni cu atitudine de autocritică. Puteți ignora roata vieții și să alergați neîncetat: exact ca hamsterii. Totuși, este mai bine să reflectați asupra schimbărilor, să alegeți pe cea bună, să respingeți pe cea rea, să acceptați pe cea inevitabilă.

Toate acestea, unii au dreptul să le respingă. Cu toate acestea, și noi avem dreptul să zâmbim sau să râdem în hohote, dacă acel cineva exagerează. Îmbătrânirea frumoasă este, înainte de toate, o priveliște urâtă. Și poate cuiva i se pare distractiv să o urmărească. Dar să o ofere și el?

Conform învățăturii hinduismului, viața omului este împărțită în patru perioade: prima servește pentru a învăța, ghidat de un învățător, a doua pentru a ne realiza pe noi înșine, a treia pentru a preda și a transmite cunoștințe, iar ultima, caracterizată de o indiferență progresivă față de bunurile materiale, pentru a ne pregăti pentru plecare. Astăzi mulți nu acceptă aceste lucruri. În ciuda vârstei lor, continuă să lupte, să devină insistenți, să adune. Aleargă după funcții, confirmare, acceptare socială. Nu știu să încetinească, să asculte, să răspundă.

Cu ajutorul unei nepoate, care îl învață dezordinea zilnică (și i-a pus pe cap un măr ca pălărie pe bustul lui Socrate), Beppe Severgnini reflectează asupra timpului care trece și asupra anilor complicați prin care trecem. „Lucrurile pentru care vom fi amintiți”, scrie el, „nu sunt pozițiile pe care le-am ocupat și succesele pe care le-am obținut. Sunt altruismul, bunătatea, umorul, imaginația, onestitatea. Capacitatea de a pune întrebările corecte”. Chiar reputația noastră.