pat plin de flori

obloane închise dar lumina pătrunde prin ele

un sfârșit care nu va veni niciodată

țigări ieftine cu cafea și două perechi de mâini pentru companie

gânduri alcoolice ilegale

în perioada prohibiției

fotografii alb-negru care umplu pereții cu dragoste

nopți scăldate în luminile tăcerii

corpi noduri de marinari

casă fără culori pe pereți

culorile sunt pentru cei care nu au ale lor

cuvinte care dispar și altele care se nasc

pentru că cele existente nu sunt suficiente

multiplicarea simțurilor umane

împărțirea ca mod de viață cotidian

epoca iluminismului la patruzeci de ani după

unii ar spune că viața lor este cinematografică

dar nu este

pentru că nu o vor trăi niciodată.

Fantezie