Această monografie își propune să aprofundeze evoluția și acțiunea organizațiilor agricole în Grecia din 1881 până în 1936. Poziția de bază este că crearea organizațiilor agricole a reprezentat o verigă esențială în lanțul transformărilor mai ample care au început să aibă loc în spațiul agricol grec spre sfârșitul secolului al XIX-lea și s-au accentuat în primele decenii ale secolului al XX-lea.

Prin urmare, experiența grecească nu trebuie analizată ca un exemplu izolat, ci dimpotrivă, trebuie încadrată într-un context european mai larg. Deși dezvoltarea organizațiilor agricole și aplicarea unei politici agricole coerente pot să fi întârziat în comparație cu alte țări europene, conectarea acestor evoluții cu tendințele apărute la nivel european este esențială pentru o mai bună înțelegere a acestora.

Nu este întâmplător faptul că agronomii, care au fost pionierii în înființarea organizațiilor și cooperativelor agricole încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, au studiat în străinătate. Influența experiențelor acumulate în afara Greciei se reflectă și în partea semnificativă a corpului politic, care a exercitat presiuni pentru adoptarea inițiativelor reformiste.

În acest cadru interpretativ sunt examinate legislațiile adoptate în alte țări, cum ar fi cele referitoare la cooperative și creditul agricol, care au constituit modelul pe baza căruia s-au fundamentat actele legislative corespunzătoare din Grecia.