Poezia strictului concret. A fonemei organizate sistematic. Din nou. Și aproape, necesitatea imperioasă pentru simbolizarea clar exprimată a acesteia.

Anna Vasiadi, o creatoare cu un parcurs artistic, prelucrează cu mijloacele cu adevărat potrivite materialul întâlnirilor cu Celălalt. Rămânând fidelă sistematic principiilor textuale pe care ea însăși le-a instituit, ne propune astăzi o serie reînnoită de înregistrări, răsturnări, îmbunătățiri, dar și de transformări radicale ale cadrului tematic preferat.

Afirm că s-a întors de multe ori la această explozie a lui Gustave Flaubert, cum a subliniat de mult timp citind Educația sentimentală: „Lăsați-mă în pace cu existența voastră murdară! Ce înseamnă realitate? Unii văd negru, alții albastru, mulțimea vede prostii. Nimic mai puțin natural decât Michelangelo, nimic mai robust!”.

De aici și tensiunea verbală autentică, mărturisită, care se găsește imediat în poeme din această colecție atent finisată. Faptul că se regăsește, printre alții, Anne Carson, conferă operei o dimensiune deosebit de productivă a intertextualității controlate.