Poezia lui Montis a purtat povara și durerea acestei gândiri – a lichidării Autodeterminării în dublurile sale.

Dacă Montis este momentul în care dublurile, trucurile, paronimiile și fantomele „vorbesc simultan de pe aceeași scenă”, conspirând revoluții virtuale și războaie de gherilă artificiale care imită Uniunea, Savvas Pavlou și generația sa își asumă responsabilitatea politică pentru eliminarea ambivalenței.

Își asumă obligația politică a luptei împotriva variațiilor eufemistic realiste ale Uniunii, precum și a rezervelor bicomunitare-bisectoare ale Independenței.